4artymyk4's Blog

He he he…ieri pot spune ca am avut un mare noroc, in sensul ca n-am patit nimic  rau.

Pai sa va spun de ce…Eu la viata mea nu am prea avut mare legatura cu bicicleta, adica mnoh…am invatat sa merg pe ea dar niciodata nu m-am simtit bine si in largul meu pe ea. Plus ca am avut atatea cazaturi cu ea de nu le mai stiu numarul, dar stiu o singura cazatura … am cazut intr-un sant cu ea si m-am julit pe fata, pe gat…aratam ca un monstru…jumate din fata eram julita, plus ca eram tare speriata sa nu-mi ramana semne pe fata, eh…am avut noroc, nu mi-au ramas .

Mnoh…si de la cazatura aia nu am mai pus mana pe bicicleta dar se pare ca nu am scapat in totalitate de ea. Pai ieri ma plimbam pe role si eram pe un pod…acela din poza, si cum mergeam eu cu spatele, am vrut sa ma intorc si cand m-am uitat in partea dreapta …ghici ce?! Era unu care mergea cu bicicleta pe o roata ,roata din spate, si venea direct spre mine…m-am uitat in spate cu gandul ca poate am sanse sa ma intorc, dar din pacate nu aveam loc, iar el s-a panicat si nu a schimbat traiectoria si a venit direct in mine.

Din punctul meu de vedere a fost amuzant …ca eu eram toata ghemotoc jos, ala era cu tot cu bicicleta peste mine si eram happy ca nu m-am lovit rau. Adica …mnoh…normal ca m-a lovit dar nu rau, m-a durut un pic soldul, dar mi-a trecut in 5 minute.

Niciodata nu m-am ferit pe strada de astia cu bicicletele pentru ca m-am gandit ca oameni chiar se simt bine pe ele, dar se pare ca totusi trebuie sa ma feresc . Asa ca fiti atenti!

Nu e vorba ca ajung sau nu la vorbele Lui, dar mi se intampla foarte des in ultima vreme sa am dreptate in tot ce spun.La fel cum imi zicea si El mie…si ma uitam la el si vruiam sa-i demonstrez ca nu tot timpul avea dreptate si incercam din toate puterile si-mi storceam creierul sa-i dau o explicatie in asa fel incat sa nu fie ca el, dar niciodata nu i-am putut demonstra si asta din cauza ca avea dreptate.

Mai nou sunt pusa in situatia lui…adica restul incearca sa-mi demonstreze ca nu am dreptate cand fac o afirmatie si in cele din urma tot la vorbele mele ajung.E penal cand le arunc in fata dovezile clare si totusi ei incearca ,la fel cum incercam si eu cu El, sa-ti dovedeasca ca te inseli.

Cu ocazia asta vreau sa marturisesc c-am fost o mare proasta cand nu-l credeam.Sorry!

Abia acuma am realizat ce naspa este cand ai dreptate si ei nu vor sa recunoasca…asa ca am decis sa nu-mi mai irosesc gura degeaba incercand sa le explic, ca pana la urma si chiar daca stiu ca am dreptate si mi se demonstreaza prin fapte,  nu ma incanta cu nimic. Nu am nici o satisfactie!

Pot doar sa privesc si sa ma amuz copios urmarind cocina asta plina de noroi in care noi ne aflam.

Iarasi am gasit o explicatie ,la una din multele intrebari, cu ajutorul Lui .Este amuzant dar si stresant in acelasi timp sa-i vad pe toti cum dispera si se zbat din colt in colt cand dau de Plictiseala.Pai e acelasi rahat si cu restul …adica ne zbatem pentru bani ca sa mancam, sa ne intolim, masini, viloaie fara nici cel mai bun gust…hai ca pentru mancare se merita ,ca mnoh…nu putem trai fara sa mancam, insa  fara restul putem trai dar continuam sa le facem, sa le obtinem si ghici de ce! ha ha ha…da! de plictiseala.

Acuma sincera sa fiu pun pariu ca veti citi si va veti gandi ca nu-i adevarat ce spun eu, ca mnoh… nu toti putem privi in mare.

Privitul in mare e bun frate , dar de mine toti se ia ca cica nu-i bine.Ok cum ziceti voi! Eu zic ca asta-i problema planetei asteia mica si nesemnificativa, pierduta undeva in spatiu (cred ca noi ,adica Terra, am ajuns aici la intamplare), ca de fapt noi ca si indivizi ne gandim doar la persoana noastra , sa ne fie noua mai bine, ca si-n politica…frate fiecare trage cum poate! Cred ca daca am putea toti gandi in mare ne-ar fi mai bine sau poate ne-am sinucide cu totii , inca nu m-am decis care din ele este mai plauzibila…cred ca a doua varinata …ne-am sinucide  sau poate sunt eu dilie.

Oare cum o fi?! Alba sau neagra?Eu zic ca nu-i nici una nici alta si cu cat traiesc si vad mai multe observ ca un adevar universal nu exista, ceea ce ma poate duce cu gandul la faptul ca ce credem noi ca-i bine poate e rau si ca realitatea nu exista, de aceea toti avem pareri diferite si percepem diferit.

La fel cum eu nu-i permit unui individ sa ma atace si sa-mi spuna vorbe grele pentru ca din punctul meu de vedere deja exista o persoana care face asta si inca una in plus e prea mult.Doar El are voie sa dea cu mine de toti peretii ,pentru ca il inteleg de ce o face si mi-a demonstrat ca are dreptul de a o face, asta pentru ca mi-a aratat si  continua sa-mi arate ca are dreptate.

Asa ca … iau acuma in considerare ca nu exista un adevar universal si-mi permit sa cred in realitatea privita din punctul meu de vedere. Restul nu ma intereseaza!

Poate va intrebati de ce draq am pus poza astuia acia si ce  voi zice…poi pentru cei care nu au la ce se uita le recomand un serial, nu-i nou , dar e tare rau. Dr. House ! Eu l-am vazut pe AXN de ceva vreme. Dr. House rullz!

(pfff…se termina punga de Haribo   )

Dintre multele lucruri carora inca nu le-am gasit raspunsuri, am una singura care de la un timp ma tot freaca pe creier si tot mai des dau de ea.Presupun ca multi dintre voi ati iubit sau nici macar nu v-ati dat seama ce e iubirea si o confundati cu dragostea si atractia.Nu pot sa-mi dau cu parerea in cazul altora si nici nu as vrea, dar stiu sigur ce am trait si mai stiu ca am iubit.

Nu-i nimic mai mirific ca momentul cand te uiti la jumatatea ta si o vezi cu acea aura in jurul ei si simti ca nu mai ai nici o legatura cu realitatea si cu lumea din jur.Niciodata n-am sa uit momentul cand am simtit acel ceva nou….sentimentul ala suprem si special, pacat totusi ca nu ma pot exprima prin cuvinte asa cum as vrea.

Timpul langa persoana iubita a trecut asa de repede, ca si cum a fost o secunda..desi au fost 3 ani, ma uit in spate si simt c-a fost prea putin.Nu-l voi uita orice ar fi!

Ma deranjeaza extrem de tare cand le zic multora ca eu chiar nu mai am cum sa simt vreodata ce-am simtit atuncea, imi irosesc gura degeaba si-mi pierd timpul aiurea, mai ales cand aud tampenii de genul ca nu l-am gasit inca pe “acela”. Cuvintele sunt prea mici ca sa pot vreodata exprima ce trairi am avut. Poate acesta e si motivul, sau unul dintre toate, pentru care tot timpul am aliura de nepasare, sau de “fara sperante”. Nu ma zbat pentru nici o relatie pentru ca sunt tare constienta ca nu voi mai trai aceleasi senzatii si chiar daca vor exista nu vor mai avea acelasi impact asupra mea tocmai din cauza ca le-am simtit.

Am momente cand mi-e ciuda ca am abia 20 de ani si ca am trecut deja de etapa asta prin care ceilalti trec abia mai tarziu, sau poate asa gandesc acuma, desi ma-ndoiesc amarnic .Parca ieri aveam 16 ani.