4artymyk4's Blog

Mai azi tati nu-i acasa….iar eu la 3:30 trebuie sa mananc si ma gandi eu…imi fac o ombleta. Mare tampita sunt. Niciodata nu-mi place ombleta facuta de mine….logic ca n-o mancai. Fugi in bucatarie si infulecai o rosie.

Pe geam… il vad pe vecinul meu cum se duce cu masina la garaj ( un inganfat..nu-l suport). Nimic interesant ( si totusi nu mancai azi bine… fmm de sala si suplimente… ca mananc mai mult  fortat…si pe langa asta ma simt ca draq, am o febra…… off ,carcasa asta..).

Ieri eram tare sictirita si  in drum spre casa m-am intalnit cu El pe strada, incantat de starea mea , m-a oprit. Sincera sa fiu cand l-am vazut stateam si ma gandeam ce sa fac…sa trec pe langa El sa zic doar “Buna!” si sa-mi vad de drum, sau sa ma opresc . M-am oprit… m-a  luat in brate  si am simtit cum ma relaxez… intrasem in camera intunecata, cea care imi ofera liniste si izolare.

Cateva ore mai tarziu a inceput sa-mi citeasca o carte, nu mi-a dat detalii despre cine e scrisa, dar stiu ca ma uitam la copertile ei si era veche. Stateam intinsa pe niste perne….si in scurt timp incepuse sa ma piarda, ce-mi citea nu mi se mai parea interesant… totul era in ceata (Ce simpla-i lumea asta… totul e intr-o continua repetare, numai mie mi se pare ca ce fac e nou, interesant…cand de fapt ma invart intr-un cerc.).

Ieri m-a intrebat Bala “Ce face Mitzi?” si ma uitam la el  lung, ca si cum ma asteptam sa stie ca Mitzi nu mai era in viata mea de cativa ani ( m-a durut intrebarea lui), dar i-am raspuns ca n-o mai am. M-am luat cu noua mea achizitie…un matz ce l-am gasit pe strada si l-am luat acasa (azi nu-l mai am). Deja nu ma mai afecteaza cand pierd un acel ceva  care ma face sa  sclipesc ca o stea.

Si totusi ombleta aia fu groaznica!

Ah… veni tati…ma duc sa-i spun sa-mi faca de papika.