4artymyk4's Blog

Sa va povestesc de ce mi-am facut eu blog. Nu stiu de ce tin eu mortisi acuma sa povestesc asta, dar in mintea mea are o legatura cu ce va urma.

Din toata blogosfera asta, nu ca as sta eu toata ziua sa citesc pe toti. Stiu o fata care imi place cum scrie, imi place ironia , sarcasmul si raspunsurile logice pe care le da, desi eu cu aceasta fata nu am putut tine legatura din cauza imprejurarilor, dar continui s-o citesc, iar atunci cand exista o perioada mai lunga in care chiar nu am chef de blogosfera,intru fain si frumos pe al ei blog si incep sa citesc din urma. Fata asta are o acea mica particica din mine, desi e mai mare ca mine… ceea ce ma face s-o vad ca pe o  EU  intr-o varianta mai matura. Scopul blogului ei a fost sa se descarce, sa se puna la incercare etc. , cam asta fac si eu, caci mi-a placut curajul ei si am zis sa incerc si eu.

Zilele trecute,poate chiar saptamana trecuta…mi-am permis sa ii las un comment la care am adaugat cam ce am zis eu mai sus, iar un individ, pe care amandoua il stim, s-a gasit sa-mi dea un sfat, iar acela ar fi…. “@arty – sfatul meu e sa te duci sa te speli pe fata si sa te trezesti. Tu nu esti ea. Nu aveti nimic in comun si spre binele tau sper sa am dreptate. Ceea ce face ea zi de zi si atitudinea ei fata de ceea ce o inconjoara nu vor face decat sa-i asigure un loc de frunte in clubul oamenilor singuri si frustrati. Asa ca ramai la stadiul de admiratie si nu incerca sa devii ceea ce e ea. Meriti sa fii iubita si apreciata si asta nu e calea pe care trebuie sa o urmezi ca sa obtii asa ceva.”

Pai… din cate imi aduc eu bine aminte si din cate ma stiu eu pe mine…eu in clubul ala ma cam indrept, nu fac decat sa ma mai agat de cate o crenguta.

As fi chiar o idioata , tampita, retardata, sa ma lovesc mereu cu capul de perete si eu sa merg totusi inainte, si mereu sa dau cu capul in zid. Din pacate pentru mine chiar nu pot face cate ceva nou in fiecare zi, sau cel putin sa nu repet….si mereu ma trezesc ca am facut acelasi lucru, dar sub o alta imprejurare. Si zic din pacate doar pentru simplul fapt ca nu pot scapa de ceea ce se numeste “om”.

De cand ma stiu am tot vazut fenomene de genul asta, adica isi ia jet in fata si totusi mai incearca de zece ori acelasi lucru. Cica se numeste optimism…

Frate nu-ti trebuie decat  un 5% spirit de observatie, desi cred totusi ca-i putin, dar mnoh… poate eu m-am nascut cu mai mult spirit de observatie. Pe oriunde merg imi sare in ochi cate un gest ce nu-mi place, un acel ceva ce da spre grotesc, chici…si, da, chiar ma chinui sa ignor, caci sunt mai mult ca sigura ca as inebuni daca le-as lua pe toate la puricat, sau eventual as merge pe strada injurand ca o descreierata, si ati zice “uite-o si pe saraca Arty…a inebunit de tot, si era fata buna..”, exact ca ala … imi scapa numele lui…parca Dani.. de se plimba toata ziua prin oras si isi numara pasii.

Este absolut normal ca orice traire, indiferent de intesitatea ei, sa iti lase o urma proeminenta , care te face sa iti schimbi parerile , si modul de a privi. Eu am experimentat destule, am fost in tot felul de anturaje, am cunoscut diversi indivizi, iar intr-un final m-am ales cu ceea ce sunt azi. O tampita, handicapata emotional etc…. Si cu siguranta o sa devin o scorpie pana in maduva oaselor, un bampil…sau exista posibilitatea sa mi se intample un miracol care sa ma faca sa uit de tot ceea ce a fost pana acuma, desi ma indoiesc! Am vazut eu… nu exista miracole!

Asa ca sfatul ala nu tine de mine, ca nu eu mi-am ales sa fiu un decretel adoptat, si fiecare miscare facuta de un X ma poate lovi in cap, ma poate mutila… eu sunt creatia acestui sistem, cu bune si rele, iar daca ar fi totul dupa cum as vrea eu…cred ca 98% din toata adunatura asta de oameni ar fi omorati, nu ar exista nimic din ce se vede in peisajul realitatii voastre, as fi doar eu si ceilalti cativa oameni incojurati de natura , de frumos si de liniste.

Till next time…peace and love!